Intr-o vara,inanul1975 daca nu ma insel,Roly,a initiat o campanie arheologica in apropierea ruinelor cetatii dacice de la Capilna.Nu intru in prea multe amanunte,participam toata gasca,eu,Nanuk,Rosu,Duras,Vilma,Lenica,ce mai,toti din celebrul R.B.Ne-am distrat pe cinste,pina cind cineva a facut o descoperire uluitoare.7discuri,de marimea unui L.P.dintr-un metal necunoscut de noi,inoxidabil,foarte usor,dar si foarte dur in acelasi timp.Erau de culoare argintie si prezentau un fel de scriere,pe care nici Roly n-a identificat-o.Aparea destul de des o grupare de trei litere,asemanatoare cu "delta,zeta,delta"pe fiecare disc in parte,cu toate ca se vedea clar ca texele,daca erau intr-adevar niste texte,nu erau identice.Roly,spunea ca avea niste indicii,ca si oamenii lui Martinuzzi,ar fi gasit niste obiecte asemanatoare,la Salgo,dar ce erau acestea...?Le-am studiat citeva zile,le-am copiat,fotografiat,apoi Roly a zis ca trebuie sa anuntam autoritatile.Avenit un profesor de la Muzeul de istorie din Alba-Iulia,zicea ca-l cheama Cotirlea,imi aduc aminte numele pentru ca era identic cu al vecinului nostru,a luat discurile si dupa ce ne-a dat un proces-verbal,semnat si stampilat,a plecat,sa le duca la Cluj,zicea el,pentru cercetari aprofundate.De atunci,nu le-a mai vazut nimeni.La fel ca sabia de diamant,mi-am zis si l-am convins pe Roly sa le cautam. S-a interesat pe la toate muzeele din zona,a facut si un memoriu la Bucuresti,dar nimic. Spre toamna,dupa inceperea scolii,ne-a chemat directorul Tirlea la el in cabinet. Era acolo si dirigintele,Ion Straulea,si Roly,si Pitu,proful de sport,care fusese cu noi.Un tip,care s-a prezentat ca fiind capitanul Mihaltan,de la securitate,ne-a privit un timp in tacere,apoi ne-a zis:
-Ba,daca nu va bagati mintile-n cap si mai umblati dupa cai verzi pe pereti,o sa fie vai de mama voastra si a parintilor vostri! I nteles?
-Da,domnule capitan,s-a grabit sa raspunda Tirlea in locul nostru Va promit eu ca nu se mai intimpla!
Asta a fost tot,asa zisul,sau poate realul capitan,a plecat si va rog sa ma credeti,nimeni n-a mai pomenit nici un cuvint despre discuri.Oficial,pentru ca discutiile cu Roly,la care se adaugase acum si Pitu(Circoana Petru,profesor de educatie -fizica si sport) de-abea acum au devenit mai intense.
sâmbătă, 30 mai 2009
duminică, 24 mai 2009
La Roly
Roly era un tip pe cinste.Profesor de istorie,30 de ani,dac pina-n maduva oaselor.La orele lui, nimeni nu lua mai mult de 9,dar pe cei care aveau de la 7 in sus,ii numea "colega"Pe atunci,eu eram de 6,dar nu m-a refuzat cind i-am cerut o intrevedere.Aascultat atent, apoi a dat verdictul:
-Asa ceva,nu exista!
-Domn profesor,dar am vazut-o!Am pus mina pe ea!
-Atunci de ce ai doar 6 la istorie?
Ce era sa-i spun? Ca istoria de dupa 106 nu ma mai intereseaza?Era singura mea speranta,asa ca m-am pus pe invatat.La sfirsitul anului II,aveam 9 si puteam sa-l caut acasa ori-cind.Amprofitat de acest privilegiu si am discutat cu el despre sabia de diamant.
-ESTI SIGUR C-AI VAZUT-O?
Intrebarea parca m-a lovit in cap.Nu i-am raspuns,am plecat intristat si nu l-am mai cautat un timp.La scoala,ne priveam neutru,eu inca il admiram,dar preferam sa n-o arat.
Apoi.a venit lovitura.Intr-o pauza,m-a chemat la el si mi-a spus:
-Kesarion,am dat de urma sabiei tale!
-E intr-un muzeu? am sarit eu ca ars
-Nu,e intr-o lista pe care cardinalul George Martinuzzi,sti,cel cu castelul de la Vint,a dat-o oamenilor sai, care cautau comori in zona Vifului Zidului,sau a cetatii Salgo.
Printre primele obiecte dorite,e o sabie cu lama de diamant.
-Domn profesor,n-au gasit-o! Am gasit-o noi,la Tilisca! Stiti.Tilisca,e la 3-4 km. de Salgo.
-Stiu,mai baiatule,dar nu nstiu daca se mai poate face ceva!
Cine a luat sabia si unde a dus-o?Daca a vindut-o in strainatate? Singura noastra SANSA E SA DOVEDIM CA EA A EXISTAT CU ADEVARAT.
-Si daca nu putem?
-Avem pina acum o atestare certa,acea a lui Martinuzzi,poate mai gasim si altele.
-Asa ceva,nu exista!
-Domn profesor,dar am vazut-o!Am pus mina pe ea!
-Atunci de ce ai doar 6 la istorie?
Ce era sa-i spun? Ca istoria de dupa 106 nu ma mai intereseaza?Era singura mea speranta,asa ca m-am pus pe invatat.La sfirsitul anului II,aveam 9 si puteam sa-l caut acasa ori-cind.Amprofitat de acest privilegiu si am discutat cu el despre sabia de diamant.
-ESTI SIGUR C-AI VAZUT-O?
Intrebarea parca m-a lovit in cap.Nu i-am raspuns,am plecat intristat si nu l-am mai cautat un timp.La scoala,ne priveam neutru,eu inca il admiram,dar preferam sa n-o arat.
Apoi.a venit lovitura.Intr-o pauza,m-a chemat la el si mi-a spus:
-Kesarion,am dat de urma sabiei tale!
-E intr-un muzeu? am sarit eu ca ars
-Nu,e intr-o lista pe care cardinalul George Martinuzzi,sti,cel cu castelul de la Vint,a dat-o oamenilor sai, care cautau comori in zona Vifului Zidului,sau a cetatii Salgo.
Printre primele obiecte dorite,e o sabie cu lama de diamant.
-Domn profesor,n-au gasit-o! Am gasit-o noi,la Tilisca! Stiti.Tilisca,e la 3-4 km. de Salgo.
-Stiu,mai baiatule,dar nu nstiu daca se mai poate face ceva!
Cine a luat sabia si unde a dus-o?Daca a vindut-o in strainatate? Singura noastra SANSA E SA DOVEDIM CA EA A EXISTAT CU ADEVARAT.
-Si daca nu putem?
-Avem pina acum o atestare certa,acea a lui Martinuzzi,poate mai gasim si altele.
Cautari
Mi-asm amintit de sabia de diamant,dupa citiva ani.Nu mai eram la Saliste,se dusesera vremurile bune ale copilariei,eram acum un tinar,ce frecventam,cred ca trebuia sa pun intre ghilimele cuvintul,dar asta era realitatea,doar "frecventam"cursurile unui liceu de renume din SEBES-Alba.Iubeam o fata din Capilna,era colega cu mine(si ea doar "frecventa"cursurile) si ca s-o intilnesc mai des,plecam adesea la sfirsitul saptaminii pe Valea Sebesului.Tatal ei era padurar,un tip pe placul meu,dar din nefericire,nu si al ei.Era adica,putin cam inclinat spre consumul de alcool,lucru ce-l facea indezirabil in familie.Gaseam deseori insa ocazii sa discutam,la un pahar de vin,cu toata inpotrivirea celor trei femei,fiind-ca Cosma Poenaru,avea o nevasta si doua fete.La un moment dat mi-a pus o intrebare,stiindu-ma interesat de istorie
-Stiai ca dacii aveau arhangheli?
-Ce sa aiba?
-Arhangheli! Am vazut unul pe o oala dacica.Avea o sabie strlucitoare.
-Unde?Omule,unde e oala aia?
-Te intereseaza? Am sa ti-o arat.
M-a dus intr-o zi la casa lor din padure,la cula,cum ii spuneau ei si mi-a aratat o jumatate de oala dacica,pe care era desenat un om, ce tinea in mina o sabie scurta stralucitoare.
E sabia de diamant,mi-am spus eu,si am vrut imediat sa aflu unde a gasit-o
-La ruinele cetatii dacice,bineinteles,mi-a raspuns el.
Nu stiu daca v-ati dat seama,dar Capilna,cea in care locuia prietena mea,era acea Capilna,cu cetatea dacica.
Din momentul acela,am devenit nedespartit de padurarul Cosma,cu toata inpotrivirea fiicei sale.Zicea ea ca are o influenta nefasta asupra mea,cu toate ca in realitate,mai mult il influentam eu.Mergeam pe la oameni batrini,care cunosteau locurile,il duceam pe la muzee,biblioteci,prin locuri prin care altminteri,n-ar fi calcat niciodata.Drumurile acestei cautari,ne-au dus si in casa lui Roly.
-Stiai ca dacii aveau arhangheli?
-Ce sa aiba?
-Arhangheli! Am vazut unul pe o oala dacica.Avea o sabie strlucitoare.
-Unde?Omule,unde e oala aia?
-Te intereseaza? Am sa ti-o arat.
M-a dus intr-o zi la casa lor din padure,la cula,cum ii spuneau ei si mi-a aratat o jumatate de oala dacica,pe care era desenat un om, ce tinea in mina o sabie scurta stralucitoare.
E sabia de diamant,mi-am spus eu,si am vrut imediat sa aflu unde a gasit-o
-La ruinele cetatii dacice,bineinteles,mi-a raspuns el.
Nu stiu daca v-ati dat seama,dar Capilna,cea in care locuia prietena mea,era acea Capilna,cu cetatea dacica.
Din momentul acela,am devenit nedespartit de padurarul Cosma,cu toata inpotrivirea fiicei sale.Zicea ea ca are o influenta nefasta asupra mea,cu toate ca in realitate,mai mult il influentam eu.Mergeam pe la oameni batrini,care cunosteau locurile,il duceam pe la muzee,biblioteci,prin locuri prin care altminteri,n-ar fi calcat niciodata.Drumurile acestei cautari,ne-au dus si in casa lui Roly.
duminică, 17 mai 2009
SALISTE
Intr-o vara,cred ca era vara anului1968,niste copii din Saliste,jucindu-sepe linga ruinele cetatii dacice de la Tilisca,au gasit un obiect ciudat O sabie,sau un pumnal mare,mult mai tirziu aveau sa afle ca era un akinakes,care avea lama,cam de 15-20 cm.din ceva asmanator cu stilca.
-Uite o sabie din sticla,a exclamat cel ce-a gasit-o (mai bine zis cea care-a gasit-o,fiind vorba dspre o fata,Tacea Dorina,din Mag.)
Au cercetat-o in amanuntime,au probat-o,cioplind cu ea lemne,s-au bucurat,apoi au hotarit s-o duca la scoala,s-o arate invatatoarei Popa Rafila. Aceasta,dupa ce-a vazut-o,a declarat senina ca nu stie ce poate sa fie si dupa ce i-a facut atenti pe copii,sa nu cumva sa se taie cu ea,i-a indrumat spre Gales,un sat apartinator,unde functiona un muzeu,e drept,etnografic,nu de istorie,dar,al carei directoare era de specialitate. Profesoara Costachescu Maria,a privit obiectul neincrezatoare,apoi le-a spus copiilor ca va anunta pe cineva de la Sibiu,de la muzeul Bruchenthal si ca pina va veni persoana aceea,copii pot pastra sabia,cu conditia sa nu se taie cu ea.
Erau vremuri pline de frumusete,copii nu stiau ce-i aceea securitate,sau comunism,erau increzatori in oameni,erau increzatori in viitor,erau un grup de tineri daci,care credeau ca lumea e a lor.
Curind,aveau sa afle ca nu e asa.
Primul care si-a dat seama de primejdie,a fost mos Fratila.Sef de echipa intretinere C.F.R. mai bun cunoscator al istoriei decit multi profesori,om trecut prin multe,s-a dus la tata,care era seful lui si i-a spus:
-Domnu picher,copii astia au gasit o sabie de diamant.
-Aoleo,s-o aruncam nea Ioane,ca ne vine securitatea pe cap!
-Nu se mai poate don sef,ca stie despre ea prea multa lume si intram mai rau in belea,pote vine insa mai iute arheologu ala de la Sibiu si scapam.
Arheologul a venit,dar de scapat n-am scapat. Ne-a laudat,ne-a dat cite un premiu,nu mai stiu ce era,apoi ne-a cerut sa-l ducem in locul unde am gasit sabia si intr-un final, a cerut tuturor,parinti, invatatori,profesori,sa stea cu ochii pe noi si sa nu ne mai lase la ruine.
Ne-am omorit timpul in vara aceea,pescuind,scaldindu-ne sau hoinarind prin padurea Magului,fara sa intelegem ce s-a intimplat. Spre toamna,ne-am hotarit sa mergem iar la cetate,sfidind intredictia.Era lucul nostru preferat,acolo ne simteam acasa.Cind am ajuns,totul in jur era plin de gropi,de santuri,sute de cioburi de ceramica daca zaceau inprastiate pretutindeni,pina si blocurile zidurilor erau miscate. Ce se intimplase? Nimeni n-a putut sa ne spuna Cautatorii de comori,sau poate niste arheologi inconstienti...cine stie!
Peste citiva ani,am intrebat un ghid in timp ce vizitam muzeul Bruchenthall,despre sabia noastra.
Nu auzise de asa ceva.Timp de zeci de ani,am cautat-o prin toate muzeele.N-am gasit-o. Parca n-ar fi existat.Si totusi,am avut-o in mina,am taiat cu ea. Se putea sa dispara pur si simplu? Iata ca a disparut.
-Uite o sabie din sticla,a exclamat cel ce-a gasit-o (mai bine zis cea care-a gasit-o,fiind vorba dspre o fata,Tacea Dorina,din Mag.)
Au cercetat-o in amanuntime,au probat-o,cioplind cu ea lemne,s-au bucurat,apoi au hotarit s-o duca la scoala,s-o arate invatatoarei Popa Rafila. Aceasta,dupa ce-a vazut-o,a declarat senina ca nu stie ce poate sa fie si dupa ce i-a facut atenti pe copii,sa nu cumva sa se taie cu ea,i-a indrumat spre Gales,un sat apartinator,unde functiona un muzeu,e drept,etnografic,nu de istorie,dar,al carei directoare era de specialitate. Profesoara Costachescu Maria,a privit obiectul neincrezatoare,apoi le-a spus copiilor ca va anunta pe cineva de la Sibiu,de la muzeul Bruchenthal si ca pina va veni persoana aceea,copii pot pastra sabia,cu conditia sa nu se taie cu ea.
Erau vremuri pline de frumusete,copii nu stiau ce-i aceea securitate,sau comunism,erau increzatori in oameni,erau increzatori in viitor,erau un grup de tineri daci,care credeau ca lumea e a lor.
Curind,aveau sa afle ca nu e asa.
Primul care si-a dat seama de primejdie,a fost mos Fratila.Sef de echipa intretinere C.F.R. mai bun cunoscator al istoriei decit multi profesori,om trecut prin multe,s-a dus la tata,care era seful lui si i-a spus:
-Domnu picher,copii astia au gasit o sabie de diamant.
-Aoleo,s-o aruncam nea Ioane,ca ne vine securitatea pe cap!
-Nu se mai poate don sef,ca stie despre ea prea multa lume si intram mai rau in belea,pote vine insa mai iute arheologu ala de la Sibiu si scapam.
Arheologul a venit,dar de scapat n-am scapat. Ne-a laudat,ne-a dat cite un premiu,nu mai stiu ce era,apoi ne-a cerut sa-l ducem in locul unde am gasit sabia si intr-un final, a cerut tuturor,parinti, invatatori,profesori,sa stea cu ochii pe noi si sa nu ne mai lase la ruine.
Ne-am omorit timpul in vara aceea,pescuind,scaldindu-ne sau hoinarind prin padurea Magului,fara sa intelegem ce s-a intimplat. Spre toamna,ne-am hotarit sa mergem iar la cetate,sfidind intredictia.Era lucul nostru preferat,acolo ne simteam acasa.Cind am ajuns,totul in jur era plin de gropi,de santuri,sute de cioburi de ceramica daca zaceau inprastiate pretutindeni,pina si blocurile zidurilor erau miscate. Ce se intimplase? Nimeni n-a putut sa ne spuna Cautatorii de comori,sau poate niste arheologi inconstienti...cine stie!
Peste citiva ani,am intrebat un ghid in timp ce vizitam muzeul Bruchenthall,despre sabia noastra.
Nu auzise de asa ceva.Timp de zeci de ani,am cautat-o prin toate muzeele.N-am gasit-o. Parca n-ar fi existat.Si totusi,am avut-o in mina,am taiat cu ea. Se putea sa dispara pur si simplu? Iata ca a disparut.
AMINTIRI
Nu mi-am mai amintit de mult,copilaria mea.Am fost prea ocupat,prea absent din domeniul spiritual al vietii,ros de nevoi materiale,mereu altele,mereu mai acute,am fost prea grabit,in fine,n-am mai fost eu,cel cu munti-n suflet si padurile in priviri,n-am mai fost dacul incintat de intilnirea cu BENDIS,prin poienile padurilor carpe si toata aceasta absenta si zbatere,toata aceasta goana dupa vint,m-a indepartat dureros de starea mea primordiala.
Nu mi-am mai adus de mult aminte de copilaria mea,pina azi,cind SABIA DE DIAMANT a reintrat in viata anosta pe care-am dus-o pina acum,readucindu-ma ,zic eu,cu picioarele pe pamint,adica facindu-ma sa redevin eu,cel ce-am fost,dar m-am pierdut,prin hatisurile vietii cotidiene.
Nu mi-am mai adus de mult aminte de copilaria mea,pierduta,intr-un sat,la poalele Cindrelului,cu miros de oaie,de cetina,de munte si cu gustul vietii dacice,prezenta in fiece clipa,dar acum,in aceasta seara,am inceput s-o rememorez,ca pe-o carte citita de mult si regasita acum,uitata intr-un dulap.
Si m-am gindit sa-ncep cu ceea ce m-a trezit din somn,adica cu SABIA DE DIAMANT.
Nu mi-am mai adus de mult aminte de copilaria mea,pina azi,cind SABIA DE DIAMANT a reintrat in viata anosta pe care-am dus-o pina acum,readucindu-ma ,zic eu,cu picioarele pe pamint,adica facindu-ma sa redevin eu,cel ce-am fost,dar m-am pierdut,prin hatisurile vietii cotidiene.
Nu mi-am mai adus de mult aminte de copilaria mea,pierduta,intr-un sat,la poalele Cindrelului,cu miros de oaie,de cetina,de munte si cu gustul vietii dacice,prezenta in fiece clipa,dar acum,in aceasta seara,am inceput s-o rememorez,ca pe-o carte citita de mult si regasita acum,uitata intr-un dulap.
Si m-am gindit sa-ncep cu ceea ce m-a trezit din somn,adica cu SABIA DE DIAMANT.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)