AMINTIRI

Nu mi-am mai amintit de mult,copilaria mea.Am fost prea ocupat,prea absent din domeniul spiritual al vietii,ros de nevoi materiale,mereu altele,mereu mai acute,am fost prea grabit,in fine,n-am mai fost eu,cel cu munti-n suflet si padurile in priviri,n-am mai fost dacul incintat de intilnirea cu BENDIS,prin poienile padurilor carpe si toata aceasta absenta si zbatere,toata aceasta goana dupa vint,m-a indepartat dureros de starea mea primordiala.
Nu mi-am mai adus de mult aminte de copilaria mea,pina azi,cind SABIA DE DIAMANT a reintrat in viata anosta pe care-am dus-o pina acum,readucindu-ma ,zic eu,cu picioarele pe pamint,adica facindu-ma sa redevin eu,cel ce-am fost,dar m-am pierdut,prin hatisurile vietii cotidiene.
Nu mi-am mai adus de mult aminte de copilaria mea,pierduta,intr-un sat,la poalele Cindrelului,cu miros de oaie,de cetina,de munte si cu gustul vietii dacice,prezenta in fiece clipa,dar acum,in aceasta seara,am inceput s-o rememorez,ca pe-o carte citita de mult si regasita acum,uitata intr-un dulap.
Si m-am gindit sa-ncep cu ceea ce m-a trezit din somn,adica cu SABIA DE DIAMANT.