SALISTE

Intr-o vara,cred ca era vara anului1968,niste copii din Saliste,jucindu-sepe linga ruinele cetatii dacice de la Tilisca,au gasit un obiect ciudat O sabie,sau un pumnal mare,mult mai tirziu aveau sa afle ca era un akinakes,care avea lama,cam de 15-20 cm.din ceva asmanator cu stilca.
-Uite o sabie din sticla,a exclamat cel ce-a gasit-o (mai bine zis cea care-a gasit-o,fiind vorba dspre o fata,Tacea Dorina,din Mag.)
Au cercetat-o in amanuntime,au probat-o,cioplind cu ea lemne,s-au bucurat,apoi au hotarit s-o duca la scoala,s-o arate invatatoarei Popa Rafila. Aceasta,dupa ce-a vazut-o,a declarat senina ca nu stie ce poate sa fie si dupa ce i-a facut atenti pe copii,sa nu cumva sa se taie cu ea,i-a indrumat spre Gales,un sat apartinator,unde functiona un muzeu,e drept,etnografic,nu de istorie,dar,al carei directoare era de specialitate. Profesoara Costachescu Maria,a privit obiectul neincrezatoare,apoi le-a spus copiilor ca va anunta pe cineva de la Sibiu,de la muzeul Bruchenthal si ca pina va veni persoana aceea,copii pot pastra sabia,cu conditia sa nu se taie cu ea.
Erau vremuri pline de frumusete,copii nu stiau ce-i aceea securitate,sau comunism,erau increzatori in oameni,erau increzatori in viitor,erau un grup de tineri daci,care credeau ca lumea e a lor.
Curind,aveau sa afle ca nu e asa.
Primul care si-a dat seama de primejdie,a fost mos Fratila.Sef de echipa intretinere C.F.R. mai bun cunoscator al istoriei decit multi profesori,om trecut prin multe,s-a dus la tata,care era seful lui si i-a spus:
-Domnu picher,copii astia au gasit o sabie de diamant.
-Aoleo,s-o aruncam nea Ioane,ca ne vine securitatea pe cap!
-Nu se mai poate don sef,ca stie despre ea prea multa lume si intram mai rau in belea,pote vine insa mai iute arheologu ala de la Sibiu si scapam.
Arheologul a venit,dar de scapat n-am scapat. Ne-a laudat,ne-a dat cite un premiu,nu mai stiu ce era,apoi ne-a cerut sa-l ducem in locul unde am gasit sabia si intr-un final, a cerut tuturor,parinti, invatatori,profesori,sa stea cu ochii pe noi si sa nu ne mai lase la ruine.
Ne-am omorit timpul in vara aceea,pescuind,scaldindu-ne sau hoinarind prin padurea Magului,fara sa intelegem ce s-a intimplat. Spre toamna,ne-am hotarit sa mergem iar la cetate,sfidind intredictia.Era lucul nostru preferat,acolo ne simteam acasa.Cind am ajuns,totul in jur era plin de gropi,de santuri,sute de cioburi de ceramica daca zaceau inprastiate pretutindeni,pina si blocurile zidurilor erau miscate. Ce se intimplase? Nimeni n-a putut sa ne spuna Cautatorii de comori,sau poate niste arheologi inconstienti...cine stie!
Peste citiva ani,am intrebat un ghid in timp ce vizitam muzeul Bruchenthall,despre sabia noastra.
Nu auzise de asa ceva.Timp de zeci de ani,am cautat-o prin toate muzeele.N-am gasit-o. Parca n-ar fi existat.Si totusi,am avut-o in mina,am taiat cu ea. Se putea sa dispara pur si simplu? Iata ca a disparut.